Oare am închis apa? se întrebă Mihailide la al doilea semafor după ce plecase de acasă. Se simțea mizerabil. De dimineață îi ieșise un coș în nas, ceea ce îl făcea să fie neatent și arțăgos. Cravata îi stătea strâmb, la fel și gulerul cămășii.

Hm, parcă da. Trebuie s-o fi făcut, n-aveam cum să uit... Bătu cu podul palmei în volan, ezitând să repună mașina în mișcare. Intuiția îi șoptea că ar trebui să se întoarcă.

Din spate, o mașina îl claxonă prelung, apoi îl depăși în trombă.

– S-o fffffff…, ăăă, … să-i duci mamei tale o floare în dar, mormăi el posac. Îi promisese terapeutului său că își va păstra calmul în trafic și voia să se țină de cuvânt.

Hm, apa cred că am închis-o, însă nu-mi aduc aminte despre g –

O explozie îndepărtată zgudui cartierul.

…despre gaz, își termină Mihailide ideea, albindu-se la față.

SFÂRȘIT

Image taken from www.deviantart.com