În apartamentul soților Marinescu, aparatul de aer condiționat funcționa la minimum, dar chiar și așa, Anton Marinescu îl privea din când în când pe furiș cu o expresie nefericită întipărită pe chip. Dacă ar fiCitește mai mult
Author: Dan Rădoiu
Oracolul
Some dance to remember, some dance to forget. Eagles, Hotel California Ceremonia pictării tabloului era pe cale să înceapă. Asesorii breslelor se aflau la locurile lor, ascunși în spatele unor panouri din pânză apretată,Citește mai mult
Trafaletul, pasta de dinți și farul de la prova
În pragul ușii, Marius Mocanu se asigură încă o dată că are cheile la el. Își palpă buzunarele pantalonilor, dar, spre groaza lui, nu le găsi acolo. Mâinile îi țâșniră către piept, pipăind sacoul. FiguraCitește mai mult
Sângele uriașului
– Ascultați-mă pe mine, uriașul este pe moarte. Timpul se comprimă pe zi ce trece. Nu simțiți? O zi de azi este mai scurtă decât una de acum zece ani, articulă împleticit omul străzii spreCitește mai mult
Spre steaua care a răsărit
– Privește aceste două nuci verzi, zâmbi Adriana ridicând ceva din iarbă. Ai zice că sunt două cireșe necoapte care au căzut dintr-o farfurie zburătoare rătăcită, nu-i așa? Însoțitorul ei îi aruncă o privire acră,Citește mai mult
Uitucul
Oare am închis apa? se întrebă Mihailide la al doilea semafor după ce plecase de acasă. Se simțea mizerabil. De dimineață îi ieșise un coș în nas, ceea ce îl făcea să fie neatent șiCitește mai mult
Scările din vârful muntelui
Ceața învăluia panta abruptă a muntelui, estompând scheletele umane ce zăceau prăbușite la tot pasul. Vălătucii de abur ofereau o carnație vremelnică oaselor, modelând șolduri și piepturi, lipind plete fantomatice de cranii ale căror dințiCitește mai mult
La jumătatea unui pod peste o apă
Un ghemotoc de hârtie lucioasă, o pagină mototolită, ruptă dintr-o revistă de modă pentru bărbați, se rostogolea agale, dusă de vântul începutului de primăvară. Zăbovi preț de o clipă sau două în dreptul unui ciobCitește mai mult
Inorogul, bicicleta și radioul cu galenă
Când Călin Făuraru ajunse la destinația dată de coordonatele de GPS, umbrele înserării erau deja lungi. Lăsă bicicleta sprijinită în cric și se îndepărtă câțiva pași. În jurul lui, pe o rază de câțiva zeciCitește mai mult
O zi din viața lui Ion Botloagă în Irimiaburg
A fost odată ca niciodată un oraș de munte. Locuitorii lui, niște oameni cu înfățișarea aspră și idei fixe, au hotărât ca spiritul montan să fie prezent în toate aspectele vieții lor. Casele și le-auCitește mai mult