Cei 9 copii, părinţii lor şi bunica stăteau ghemuiţi, lipiţi unul de altul. În acea zi ceva era diferit, şi tatăl decise să renunţe la vânătoare. Întâi simţiră o adiere de vânt dinspre nord şi apoi un miros înecăcios. Dupa câteva clipe de tăcere, Nene – căci aşa îi ziceau celui mai mare dintre fraţi – vru să se ridice. Ar fi trebuit să fie ceva banal. Nene deprinsese de foarte tânăr tehnica saltului feroce. “Ai o singură şansă” îi zicea bunică-su când îl pregătea pentru viaţă. “Aştepţi prada cu toate simţurile încordate şi când este suficient de aproape, faci un singur salt – saltul feroce. Dacă nu stăpâneşti această tehnică, o să mori de foame” îl mai ameninţa. Şi totuşi Nene nu reuşi nici măcar să mişte. Încercă să-şi ascundă o grimasă de neputinţă, dar îi fu imposibil. Acela a fost momentul în care au intrat cu toţii în panică. Bunica respira din ce în ce mai greu, mama avea lacrimi în ochi, iar tatăl cauta cu disperare soluţii. Nene, cel mai puternic dintre ei, dar şi cel mai înţelept, i-a privit cu compasiune pe fiecare dintre fraţi şi închise ochii, resemnat.

***

“I-am găsit!” strigă Mircea la nevastă-sa. “Aveau cuib în paltonul tău roşu de lână!” completă el cu un zâmbet superior, în timp ce punea la loc capacul tubului cu spray împotriva puricilor.

SFÂRȘIT

Image taken from deviantart.com