Valentin Vlad aruncă o privire celor două cămăși ce îl așteptau întinse pe pat. Își trecu degetele pe deasupra celei albe. Nee, prea Revoluția Franceză, strâmbă el din nas, trecând mai departe.

Asta ar merge, continuă în sinea lui, ridicând-o în aer pe cealaltă. Grena la culoare într-un mod carnal, pofticios, părea desprinsă din costumația unui vampir tânăr pregătindu-se de cină. Puțin prea tematică, însă adecvată momentului. O trase pe el, completându-și ținuta cu o pereche de pantaloni de stofă și pantofi din piele neagră.

Oglinda șifonierului îi preluă mișcările, făcându-l să se oprească în loc.

Suntem frumoși, nu-i așa? își auzi propria voce întrebând. Normal că suntem, îi răspunse reflexia eterică a unei tinere femei. Îmbrăcată într-o jachetă de blugi scurtă, zâmbește oglinzii, lăsându-se cuprinsă din spate de brațele lui Valentin. Este vorba de noi doi. La ce altceva te-ai putea aștepta? îl certă ea în glumă, înclinându-și capul pe un umăr. Valentin o sărută pe gât, umplându-și plămânii de amintirea prezenței ei.

La nimic altceva, zâmbi el, închizând ochii. Respirația îi deveni superficială, permițându-i să păstreze iluzia intactă. Tot ce avea de făcut era să nu se miște.

Filmul din spatele pleoapelor lui tremură de câteva ori, apoi se stabiliză. Erau din nou împreună, nimic rău nu se întâmplase. Noaptea avea să-i găsească cu o sticlă de vin pe jumătate goală, așezată direct pe podea, tânjind prin somn unul după celălalt.

O pală de vânt scutură oblonul exterior, făcându-l să tresară.

Să doară mai puțin, atât, oftă el, găsindu-și cu greu energia pentru a ieși din dormitor. În urma lui camera rămase tăcută, jefuită de orice urmă de viață sau de bucurie.

#

Parterul vilei îl întâmpină rece, oglindind vremea de sfârșit de noiembrie de afară. Valentin Vlad își reprimă cu greu un frison; privirea îi fugi la pendula din perete. Trei și douăzeci. Încă patruzeci de minute. Sufletul i se umplu de bucuria saltului fără lonjă de siguranță, dar și de teama de necunoscut. Avea să fie simplu, ușor, dureros?

Această text reprezintă un fragment din cartea cu același nume publicată în colecția Tempus Fugit. Puteți achiziționa varianta completă la prețul de 2,99 RON de pe Google Play.

Pătrunse în salonul golit de mobilă, cuprinzând dintr-o privire cele cinci șevaleturi dispuse în evantai. Zâmbi. Un port adecvat pentru a ridica pânzele către o nouă aventură.

Se opri în fața primului tablou, o schiță în cărbune reprezentând o cupolă de piatră văzută din afară. Din unghiul din care fusese desenată, dădea senzația unei lentile uriașe strecurată sub o plasă de camuflaj fantezistă. Ridică din umeri. Ideea care stătuse la baza acestei mini expoziții îi venise în minte în urmă cu mulți ani, în timpul unei discuții cu o prietenă:

Nu pricep cum oamenii de felul ăsta pot să facă ceea ce fac, murmurase Anca, prinzându-și capul între palme. Unghiile i se albiseră, copiindu-i obrazul palid. Dacă i-aș înțelege, probabil că m-aș simți un pic mai bine, adăugase ea, punând șervețelul pe care îl strângea în pumn alături de celelalte batiste din hârtie.

Valentin simțise nevoia să-i explice, să ofere un sens lipsei de sens, călătoriei făcute fără bagaj, fără prosop și fără periuță de dinți. Este ca atunci când simți că nu mai poți, îi spusese el, când simplul fapt de a exista devine o corvoadă de nesuportat.

Anca îl privise nedumerită. Cum ar putea simpla existență să-i fie cuiva o povară?

Valentin Vlad își trecu mâna pe deasupra cupolei de piatră din tablou. Chipul înlăcrimat al Ancăi se suprapuse peste schița domului. Închipuiește-ți că afară este toamnă, îi spusese el, un sfârșit friguros de noiembrie. Din cer cade o ploaie măruntă care te îngheață până la oase; un grad sau două mai jos și s-ar transforma în lapoviță. Te afli în mijlocul unui câmp, goală ca în ziua nașterii. Undeva, departe, se vede acoperișul unui templu păgân. Îți înfășori umerii cu brațele și te îndrepți înfrigurată către el.

Valentin se apropie de cel de al doilea șevalet, reamintindu-și: Pe măsură ce te apropii, îți zici “Poate să fie oricum înăuntru, numai să nu mai plouă”. Visezi la un ceai fierbinte și la un rând de haine uscate, fie ele și cusute din pânză de sac.

Înaintă un pas. Tabloul îl întâmpină reprezentând…