Alexandru Banciu, antreprenor de succes și stea în plină ascensiune a lumii interlope bucureștene, ieși clătinându-se din casa unde își desfășura afacerile, mare parte dintre ele ilegale. Traversă aleea ce ducea la un foișor japonez și pătrunse în grădină. În drum, luă o lopată ce stătea sprijinită de un perete, apoi părăsi pentru totdeauna proprietatea.

În lungul străzii, semafoarele clipeau intermitent, luminându-i chipul cu ochii duși în orbite. Obrazul îi era crăpat, supurând umori galben-verzui. Mergea fără să se uite pe unde calcă, traversând bulevarde, cotind pe străduțe înguste. Din când în când se oprea, mângâind zidurile. Ar fi trebuit să se grăbească, dar nu se putea abține; foamea îi rodea măruntaiele, iar până la locul care îl atrăgea ca un magnet mai avea de mers.

Însoțindu-i înaintarea prin oraș ca un siaj de carne înfierbântată, amanții se rostogoleau în paturile lor într-o frenezie vecină cu panica, încrâncenați și pregătiți să-și facă drum cu pumnii dacă partenerul nu le ceda.

O casă pe colț. Tremurând, bărbatul se opri, scormonind zidul cu unghiile. Tencuiala se sfărâmiță, făcându-i loc. Banciu inspiră profund, chipul cu pomeți înalți și maxilar puternic oglindindu-i durerea trupului. În casă, plescăiturile înăbușite se transformară în vaiete de suferință, incendiindu-i ochii pe jumătate închiși. Nevoia îi explodă în stomac, făcându-l să se lovească cu fruntea de tencuiala grunjoasă. Filamente subțiri îi ieșiră din vârfurile degetelor, străbătând peretele. De partea cealaltă, ritmul strigătelor își înteți cadența. Bărbatul rânji și înșfăcă mintea simplă, stăpânită de instincte primare, ce viețuia dincolo zid. Buzele îi murmurară un ordin mut.

Această text reprezintă un fragment din cartea cu același nume publicată în colecția Tempus Fugit. Puteți achiziționa varianta completă la prețul de 3,99 RON de pe Google Play.

Obedient, zdrahonul cu burta revărsată își încleștă degetele în părul femeii ce aștepta prăbușită pe genunchi și coate ca ordalia să ia sfârșit. Resemnată, își închise ochii încercănați de nesomn și lovituri, încercând să mimeze extazul. Așa o găsi muchia sticlei de coniac ce o izbi în creștetul capului, înfigându-i așchii ascuțite de os până în miezul creierului.

Perversiune și crimă pasională pe Strada X, vor striga titlurile ziarelor serioase de a doua zi. A murit capra vecinului, vor trâmbița cu litere de o șchioapă tabloidele de scandal, subliniind cu lux de amănunte poziția sexuală în care fusese găsită victima.

#

În mijlocul terenului viran, Alexandru Banciu se opri; ajunsese la destinație. Privi în jur, cercetând locul ales cu ochi care nu clipeau. Situat la periferie, într-o zonă nu foarte circulată, el se potrivea de minune celor ce aveau să se întâmple.

Încet, cu tandrețea unui îndrăgostit strecurându-și degetele sub hainele iubitei lui, bărbatul așeză vârful cazmalei într-un smoc de iarbă și apăsă cu piciorul. Pământul cedă, lăsând fierul să-și facă loc până în rărunchii lui cu un scrâșnet lipicios. Banciu închise ochii, savurând prin pielea fierbinte a palmelor agonia unei râme tăiate de lama ascuțită.

Eficient, cu economia de gesturi a unui cioclu cu experiență, bărbatul începu să sape. Vârf, apăsat cu piciorul, scos pământul lângă. Lovit cazmaua de marginea gropii, apoi din nou. Vârf, apăsat cu piciorul, scos pământul lângă.

Când groapa fu suficient de adâncă, Banciu se opri. Puse cazmaua alături, își aranjă în coadă părul înspicat cu șuvițe albe și își ridică privirea către cer într-o expresie de abandon total. Sosise timpul să se alăture celorlalți.