Claudia Vasile realiză că își mușca de ceva vreme buza abia când simți gust de sânge în gură. Pipăi cu vârful limbii locul unde dinții rupseseră carnea și gemu înfundat, neputându-și lua ochii de la telefonul mobil ce bâzâia pe măsuța din fața ei.

Am să mă ridic, îmi voi lua cheile, eșarfa, și mă voi duce, își spuse ea, fără să schițeze însă nici cel mai mic gest de a se ridica de pe fotoliul unde stătea încremenită. Da, așa voi face; mai aștept puțin, să îmi treacă nodul din gât și plec, șopti, privindu-și pantofii verde-închis, cu toc înalt, ce lăsau să i se vadă oja asortată a unghiilor.

Atentie, acest text reprezintă doar un fragment din povestirea cu același nume din volumul intitulat Povestiri de la marginea realității

Mobilul emise trei bipuri stridente, semnalând primirea unui mesaj. Da, imediat, bâigui Claudia, atingând-și pleoapa ochiului stâng, umflată și aproape închisă. O lacrimă involuntară țâșni de sub carnea bolnavă, croindu-și drum prin umbra de fond de ten – sănătate la borcan, cum obișnuia o mătușă de a ei să îl numească – ce completa machiajul discret al tinerei femei.

Bocănilă, motanul bătrân, botezat astfel din cauza sunetelor pe care le făcea atunci când se scărpina, i se încurcă printre picioare, frecându-și mustățile de gamba ei. Femeia îl scărpină din reflex între urechi, făcându-l să-și arcuiască spinarea.

– Nilă, am senzația că am făcut o mare greșeală, așa să știi, îi declară ea motanului folosindu-se de numele rezervat ocaziilor când trebuia să îl certe.

Bocănilă se opri dezorientat din șerpuirile lui feline, ținând-o sub observație cu ochiul lui atins de cataractă, pregătit în orice moment să fugă sub canapea. Vorba aia, că ban la ban și chior la chior trage, zâmbi Claudia luând motanul în brațe, insensibilă la părul pe care acesta îl lăsa pe rochia ei lungă, cu tăietură îndrăzneață pe ambele părți.

Telefonul mobil începu din nou să vibreze, imprimând în jurul lui un soi de nerăbdare imperativă.

– Dragul meu, cred că azi eu sunt cea care ar merita un ziar la fund, mormăi ea, scărpinând blana mătăsoasă a motanului care o privea cu un aer filosofic, de genul ”Poate nu ar strica să-ți scrii pe manșetă gândul acesta, să îl ai la îndemână – că la îndeîncheietură ar suna urât, ha, ha, ha – data viitoare când mai vrei să mă articulezi la derriere cu mutra lui Băsescu, ce zici?”.

Femeia își lipi obrazul de nasul umed al motanului, lăsându-și auzul acaparat de torsul egal al bătrânei mâțe, încercând să facă abstracție de bâzâitul insistent al telefonului.

– Vrei să știi ce ar fi trebuit să fac încă de la început? rosti ea, ridicând motanul în dreptul feței.

Bocănilă o privi cu ochiul lui bun preț de o clipă, corneea sclipindu-i galben în lumina îmblânzită a unei aplice de perete.

– Ar fi trebuit să îi trimit o poză de buletin atunci când a vrut să mă vadă cum arăt, asta ar fi trebuit să fac, oftă Claudia punându-l cu grijă pe motan jos. Bietul băiat, continuă ea, la cum a fost prelucrată fotografia de i-am dat-o – partea atinsă de accident în întuneric, cea sănătoasă surâzând misterios – și eu aș fi făcut ca lupul din desenele animate insistând să mă întâlnesc cu mine, murmură ea, pipăindu-și cu vârful degetelor ochiul desfigurat din cauza accidentului, simțindu-l congestionat și fierbinte la atingere.

Bip, bip, bip, telefonul răcni încă o dată pe limba lui recepționarea unui nou mesaj. Ca să vezi, deși am întârziat mai bine de două ore, el încă mai încearcă. Tot respectul pentru insistență, mă simt nevoită să recunosc, rosti pentru sine Claudia, atingându-și cu vârful unghiilor părul ridicat în vârful capului într-o agrafă simplă din lemn de santal. Sau, cine știe, poate mă înjură și mă blestemă, căci motive, știm cu toții, i-am dat destule. Măcar de ar fi așa, m-aș simți mai puțin vinovată, se opri ea brusc cu mâna în aer.

Pescui telefonul de pe masă, activându-i dintr-o mișcare a degetului ecranul. Ignoră celelalte mesaje. Între timp mi-a venit altă idee. Verifică-ți e-mailul. Cu drag, Bogdan.

– Ia să vedem, măi Nilă, despre ce ne-a scris acest domn insistent, rosti Claudia după ce, bineînțeles, citise toate mesajele anterioare (care o întrebau în esență același lucru: dacă se simte bine, dacă s-a întâmplat ceva și dacă mai intenționează să apară la întâlnirea îndelung planificată după două luni și mai bine de discuții pe internet).

Se ridică de la locul ei, îndreptându-se să-și ia laptopul din dormitor, călcând sonor pe gresia din hol cu tocurile subțiri ale pantofilor. În apartamentul alăturat, un câine lătră furios. Ușa vecinilor se deschise, lăsând să se audă zbieretele unei emisiuni de divertisment la modă. Două voci bărbătești răsunară fugar pe palier, apoi liniștea își reintră netulburată în drepturi.

Înapoi în sufragerie, Claudia își reluă locul în fotoliul ei preferat, păstrând laptopul pe genunchi. Deschise capacul, apăsă butonul de pornire, bătând cu unghiile ei lungi în carcasa aparatului.

Dragă Claudia, începu ea să citească după ce își deschise căsuța poștală electronică,

Mi-am dat seama, așteptând aproape o oră în locul unde ne-am dat întâlnire – și știind cât de mult preț pui pe punctualitate – că te-ai decis să nu apari în seara aceasta. Sigur, ar mai fi varianta în care ceva rău s-a întâmplat, dar, pentru moment, refuz să o iau în calcul; ar fi prea îngrozitor, prea nedrept.

Realizând că nu mai vii, am dat să plec acasă și să aștept să ne scriem, apoi intuiția mi-a spus că azi este (a fost) ultima ocazie ca noi doi să ne întâlnim.

– Nilă, dintre toți cei cu care am corespondat pe internet, de el îmi pare cel mai rău, să știi, murmură Claudia. Deloc prost și simpatic foc. Dar, lasă, că e mai bine așa. Cum îți ziceam și mai devreme, chiorii cu chiorii și frumoșii cu frumoasele. Tipul acesta merită pe cineva alături cu care să nu îi fie rușine să iasă pe stradă.

Sunt curios, își continuă tânăra lectura, dacă termenul de recunoaștere facială îți spune ceva.

Claudia simți brusc cum i se face rău; știa la ce făcea referire Bogdan. Nu are cum, își spuse, ce i-am dat nu era nici pe departe suficient…

Continuă să citească mai departe…

Găsiți varianta completă a acestei povestiri în cadrul volumului intitulat Povestiri de la marginea realității

Image taken from www.deviantart.com