Ceva nedefinit îmi trezește atenția, făcându-mă să las laptopul din mână și să mă îndrept către sufragerie.

O liniște prevestitoare de rău parcă a cuprins totul în jur, sufocând până și cel mai mic sunet.

Să fie doar o senzație de-a mea sau brusc s-a făcut mai frig în casă?

Huhuhuuu! Ei bine, asta chiar poate fi un subiect de povestire absurdă! îmi zic în sinea mea, privind nedumerit la ușa frigiderului larg deschisă, încă mișcându-se în balamalele ei. Probabil că a lăsat-o deschisă Andrei, mă liniștesc de unul singur, încercând să ajung la întrerupator fără a călca în strachina de apă a lui Suzzy, pechinezul familiei.

Sub talpă mi se strecoară subversiv o jucărie de lemn a lui Andrei. După nivelul de durere venind dinspre laba piciorului, aș zice că este o prismă provenind de la jocul lui cu figurine geometrice. Tot e bine, noroc că n-a fost piramida cu vârf ascuțit, pe care mă tot chinui să o scot din circuit, tocmai pentru a evita astfel de situații.

Întrerupătorul apare în sfârșit în zona de acțiune a degetelor mele. Apăs pe el cu o forță suficient de mare pentru a-l băga cu totul în perete, însă fără nici un efect. Insensibilă la toate eforturile mele, lumina se încăpățânează să nu funcționeze.

Afară, se aude șuierând un tren, în drumul lui către depou. Pe terasă, la doi pași în spatele meu, cineva încearcă să-și mascheze un strănut.

…Denis? șoptesc eu prostește, știind că nu are cum să fie ea.

SFÂRȘIT

Image taken from www.deviantart.com