A fost odată ca-n povești, a fost ca niciodată, o carte de… povești. Până aici, nimic spectaculos. Cărți de povești s-au mai scris și se vor mai scrie.
La prima vedere, cartea despre care vrem să vă povestim era identică cu nenumărate alte exemplare din cunoscutul basm „Făt-frumos din lacrimă”, de Mihai Eminescu. Spunem la prima vedere deoarece, undeva între filele ei, un cumplit secret se ascundea: rândurile unei pagini fuseseră imprimate strâmb! Și măcar dacă nefericita eroare s-ar fi aflat într-un loc neimportant, dar, vedeți voi, se întâmplase să fie într-unul din momentele esențiale ale cărții:
– Mă arde-n spate! zise fata. Făt-Frumos se uită înapoi. Dintr-o volbură ‘naltă, verde, se vedeau nemișcați doi ochi de jăratic, a căror raze roșii ca focul ars pătrundeau în rărunchii fetei.
– Aruncă peria, zise fata. Făt-Frumos o ascultă, și…
În textul original, Făt-Frumos urma sfatul primit. Arunca peste umăr peria, care se transforma într-o pădure neagră și deasă. Excelent și de trei ori ura.
În schimb…
În acest exemplar, din cauza textului imprimat câș la tipografie, lucrurile o luară razna. În loc să cadă frumos, balistic, respectiva perie luă o traiectorie neregulată, ieșind aiurea dintre paginile cărții.
Din cauza forței imprimate de aruncător – atenție, nu vorbim de vreun terchea-berchea oarecare, ci de însuși Făt Frumos din lacrimă – ea zbură tocmai la câteva cărți distanță, unde îl pocni pe machiavelicul Spânu drept în țeastă. Cu efectele de rigoare, bineînțeles.
Bietul Spân, cât de nefericit putea fi în sinea lui…
Găsiți varianta completă a acestei povestiri în cadrul volumului intitulat Povestiri de la marginea realității
Image taken from www.deviantart.com
- Emoționantă
- Fascinantă
- Amuzantă
- Plictisitoare
- Tristă
- Enervantă