Zgomotul unei explozii îndepărtate scutură strada plină de molozul bombardamentelor trecute. O pâclă densă de praf albicios plutește omniprezent în aer, iritând ochii și plămânii trecătorilor ce aleargă grăbiți către intrăririle adăposturilor subterane.

O clipă, două de tăcere, apoi o nouă bombă cade câteva străzi mai încolo, făcând să se prăbușească un zid din apropierea soldatului prăbușit peste o grămadă de gunoi. Privit de la distanță, poți crede că respiră; apoi, realizezi că iluzia se datorează șobolanilor ce i se mișcă nestingheriți pe sub haine.

În mijlocul străzii pustii, un bărbat înalt, cu păr de culoarea aurului topit, privește încrâncenat peisajul de coșmar ce se întinde în toate direcțiile. Poartă haine complet albe, iar tălpile lui goale sfidează așchiile de sticlă împrăștiate la tot pasul. În mâna dreaptă strânge o trompetă veche, aducând cu un corn englezesc. Aruncă în jur o privire ce o simți încărcată de înțelesuri profunde; ură profundă și tristețe; furie și înțelegere. În cele din urmă, acceptarea finală își face loc pe figura lui prelungă.

Ridică încet trompeta la gură, tragând cu putere în plămâni aerul saturat de praf. Dintr-o dată, un vaiet ascuțit, crescând din clipă în clipă în intensitate, răsună deasupra câmpiei nesfârșite de moloz. Suprins, bărbatul ridică ochii.

Asta nu ar trebui să se întâmple, mai apucă el să-și spună, înainte ca ultima bombă aruncată în timpul celui de-al Doilea Război Mondial să-i rupă trupul în bucăți.

Și asta a fost tot.

Suprinzător, povestea trompetei a continuat. Deși inutilă ca instrument muzical (indiferent cât de tare suflai în ea, tot mută rămânea), diverșii ei proprietari au tratat-o cu cel mai profund respect; de la băiețelul care a găsit-o printre dărâmături și până la bătrânul excentric ce o folosise pe post de cornet auditiv. Acesta din urmă, tremurând și aruncând priviri speriat împrejur, spunea oricui dispus să-l asculte că instrumentul în cauză nu ar fi o trompetă normală, ci un obiect făcut de mâna Diavolului, în pâlnia căruia puteai suprinde strigătele de moarte ale Bătăliei Armaghedonului ce va veni.

***

În arena circului ambulant este mare amuzament, la loc de cinste fiind foca Lola, ce tocmai se pregătește să intre în arenă. Copii de toate vârstele ciripesc încântați privind turul de onoare al căluților cu pampoane elegante, conduși de-o frumoasa dresoare, îmbrăcată toată în paiete. Fusese o seară bună pentru toată lumea.

Imediat ce ultimul căluț părăsește mândru scena, doi îngrijitori spătoși aduc în grabă banca din scânduri groase, construită special pentru a suporta greutatea Lolei. Odată aranjată cu fața către publicul nerăbdător, cei doi se întorc în fugă după instrumentul ei muzical, constituit din cinci trompete prinse în raze de cerc de o bucată de lemn.

Un observator atent, ar putea observa că cea din mijloc este puțin mai veche și nu atât de strălucitoare ca și celelalte. Ce să îi faci, în ultima vreme circul nu o ducea chiar bine cu încasările, iar trompeta cu princina costase doar câțiva bănuți la o licitație organizată de primăria orășelului de provincie, unde, un contract semnat în grabă îi adusese în cele din urmă. Las’ că o repar eu, când o-i avea ceva timp, pe aia de-a călcat-o femeia cu barbă din nebăgare de seamă, își oftase directorul micuțului circ, cumpărând pe loc tinicheaua coclită.

În clipa în care boticul mustăcios al focii atinse muștiucul din alamă mătuită, o întindere nesfărșită de zăpadă se desfășură în spatele ochilor ei negri precum onixul. Departe, continuă ei să i se arate, acolo unde apa oceanului făcea anevoie loc banchizei, puiul ei, ucis de vânătorii ce o capturaseră de tânără, îi făcea vesel din înotătoare să se apropie. Ținând ochii închiși, zâmbind din mustățile lungi, Lola suflă cu putere în trompeta îndărătnică.

Sunetul prelung și grav, suprinzător pentru un instrument atât de simplu, răsună prelung deasupra spectatorilor arenei mirosind a rumeguș și sudoare de animal. Concomitent, albastrul cerului se sfâșie de la un capăt la celălalt al orizontului.

Soarele, împreună cu Luna și stelele, mai pâlpâiră de câteva ori, apoi se stinseră pentru totdeuna.

SFÂRȘIT

Image taken from www.deviantart.com