În centrul orașului părăsit, razele soarelui loveau perpendicular străduța îngustă, unde, printre crăpăturile pietrelor așezate odinioară în perfectă simetrie, creșteau acum smocuri de iarbă uscată. Mirosul de cremene încins umplea aerul.
Cu gesturi de drumeț ostenit, străinul își scoase pălăria și intră în penumbra sufocantă a magazinului de vechituri, acțiune sancționată pe loc de pelicanul cu privire acră ce ședea tacticos pe umărul ciolănos al bărbatului.
– Ce peștele meu, zise pelicanul scoțând un hering afumat din buzunarul vestonului de armată caracteristic Pelicanilor Bombardieri, crezi că vom găsi în fundătura asta? De trei luni batem fără încetare – și fără vreun rezultat – pustietățile din jur. Înțelege, măi omule! Ce cauți tu, pur și simplu nu există!
Înăuntru, nimic diferit de toate celelalte locuri asemănătoare vizitate de bărbatul îmbrăcat în pantaloni uzați de pescar și de ciudatul lui companion. Același aer stătut și plin de praf, aceleași lucruri aparținând unei lumi de mult apuse.
Femeia de la tejghea îl privi cu îngrijorare, o rugăminte mută traversând ochii ei apoși. Întoarce-te mai târziu, să nu trebuiască să suni după surdul de Basil, părea că spune privirea ei speriată.
– Aș dori să vorbesc cu proprietarul, dacă se poate. Am venit să cercetez, aruncă cu voce seacă străinul.
Oftând, femeia își scoase cârpa scorțoasă ce îi înfășura degetul arătător, introducându-l între dinții de tablă ai protezei dentare ce stătea la loc de cinste în mijlocul tejghelei. Sigur pe el, bărbatul lovi cu pumnul placa în partea ei superioară.
Strigătul de durere al nefericitei reverberă la nesfârșit în drumul lui către măruntaiele casei bătrânești. Dă Doamne să nu fie în pivniță nenorocitul de Basil, se rugă ea, privind cu groază către străinul care se pregătea să lovească din nou…
Găsiți varianta completă a acestei povestiri în cadrul volumului intitulat Povestiri de la marginea realității
Image taken from www.deviantart.com
Despre cum am scris această povestire
Cred, în cel mai sincer mod, că Dzeu a râs cu lacrimi când a văzut că mă apuc de scris povești absurde. Pentru a înțelege dimensiunea acestei glume cosmice trebuie să vă spun care erau, în vremea aceea, părerile mele despre arta abstractă[…]
danradoiu.ro | Despre “Pelicanul, microscopul și proteza dentară”
- Emoționantă
- Fascinantă
- Amuzantă
- Plictisitoare
- Tristă
- Enervantă
absurd… de fain :)))